Folha de São Paulo

E o dimineaţă caldă de sfârşit de săptămâna. Pe cerul incredibil de albastru,  plutesc câţiva nori cu forme ciudate, ca nişte uriaşe animale preistorice. Beau ceai matte la gheaţă şi citesc ziarul Folha de Sao Paulo.

Caetano Veloso, un faimos cântăreţ, compozitor şi poet, îl numeşte pe Lula (preşedintele ţării) analfabet. Lula, un fost şef de sindicat, răspunde, la rândul său, că inteligenţa nu se măsoară în anii de şcoală pe care îi dobândeşti de-a lungul vieţii. Nu ştiu cui să-i dau dreptate. Oricum, să-l faci analfabet pe preşedinte, e un lucru care lasă să se vadă clar libertatea de expresie din ţara asta. 

Un altul, teologul Leonardo Boff, îl numeşte pe Lula „miop” şi „iresponsabil” în ceea ce priveşte situaţia ecologică. Se pare că Lula nu va merge la Copenhaga pentru că nu are încă niciun plan clar pentru mediul înconjurător. Brazilia e o ţara în plină ascensiune cu o influenţa planetară enormă în ceea ce priveşte chestiunea mediului ambient. 

Madonna vine în Brazilia să se întâlnească cu omul cel mai bogat de aici. Vrea să colecteze bani pentru fundaţia ei. Apoi vrea să viziteze o favelă. Sper să nu nimerească în timpul unui schimb de focuri între bande rivale.

Moartea lui Levi Srauss încă mai e o ştire importantă pentru ziare. Se spune că secolul 20 s-a terminat odată cu căderea zidului din Berlin. Din punct de vedere intelectual însă, ziarul spune că secolul 20 moare odată cu Levi Strauss. Cred că ziarele secolului 21 cu greu vor da atâta importantă morţii unui gânditor. Poate şi pentru faptul că ziarele şi gânditorii vor fi mai rari în viitor. Levi Strauss a fost, pentru lumea culturală, ceea ce a fost Freud pentru psihanaliză, Einstein pentru fizică, Marx pentru ideile politice… Mulţi îl considerau aici ca cel mai mare intelectual în viaţă, mare gânditor a cărui contribuţie faţă de umanitate s-a răspândit în toate domeniile cunoaşterii umane, mai ales în domeniul ştiinţelor sociale. Ce-ar mai fi fost antropologia fără acest om? La moartea lui Rodin, Rilke scria: „toţi oamenii mari au murit”. Ziarele îl citează acum când Levi Strauss nu mai e.

Zilele astea a avut loc în Sao Paulo un marş la care a participat un milion de persoane. Pe mine cifrele astea mă înspăimântă. Marşul a fost organizat de evanghelişti, confesiune foarte vizibilă aici, în Brazilia. Pe zi ce trece numărul catolicilor scade în favoarea eveangheliştilor. Îmi amintesc că, ultima oară când am vizitat Sao Paulo, nişte prieteni evanghelişti m-au luat cu ei să particip la o slujbă a Bisericii Evanghelice. Ce mai muzică, ce mai cântece, ce mai dasuri, ce mai bătut din palme, ce mai distracţie. Apoi a urmat colecta de bani…  

Pe de altă parte, apropo de participări masive, la ultima Paradă Gay din Sao Paulo, au participat 3,1 milioane de persoane.

După ştirile interne, cu împuşcături prin favele, urmează ştirile externe cu tragedia de la baza militară din Statele Unite. 

Simt în ştirile junalului acelaşi pesimism care există şi în ziarele europene. Toţi se plâng de lumea în care trăim. Criza, dezastrele, mizeria, foametea, politicile falimentare, disputele fără sfârşit, nedreptăţile sociale, într-un cuvânt haosul hipermoden. Toate ştirile ne induc stres, frică, nelinişti. Încerc să rămân calmă şi optimistă. Nu văd în toate astea doar un gol absolut. E adevărat că universul a devenit mai nihilist dar, în acelaşi timp, se revendică drepturile omului, abundă voluntariatul iar morala n-a murit încă. Lângă omul cinic apare altul mai responsabil. De-aia viitorul este deschis, cred eu. Sunt multe contradicţii dar încă există speranţa.

Etichete Folha de Sao Paulo, Lula, Madonna, Strauss